Telefonul nu mai sună...

Acesta este, cel mai probabil, finalul legendarelor iubiri ce se termină la telefon (indiferent ce anume vă imaginaţi că înseamnă!)

Tentaţie

Trenul personal, acum jumate de veac

Excursiile şcolare se făceau cu vagoane ataşate în fiecare gară la alt tren

Unde sunt veciile de'altădată?

Orbiţi de prea celebrele turnuleţe ale Strehaiei, am tot ratat prima imagine de după intrarea în metropola mehedinţeană! Poza nu e de arhivă; unii olteni, pare-se, încă mai speră...

I Have a Dream...

Doi purcei, vă rog! Da' să mi-i feliaţi înainte...

Un'te duci, măi, porcule?

În tigaie, domnule.

Neoclasicismul în Câmpina

Sylvester aşteptându-l pe Tweety să iasă din ou

Toamna lui Damino

Pregătiri de iarnă

Toamna căţelului

Savurând ultimul soare.

A streetcar named sorrow

Ce bine'i să fii mic!

Şi, vă rog, alungaţi pisica aia din entry-ul anterior. Ultima dată când m'a privit, am făcut pe mine!

Toamna pisicii

Variétés Cinéma

Pauza de gustare

Buzău

Maurul şi-a făcut datoria...

Mizil

Spre Cheia

Love happens all the time!

Herăstrăul care dispare

Cu boii la bicicletă

In the morning...

Tânăr şi neliniştit

Autumn brown

Bronze Agony

Rafinăria

Ora 8 dimineaţala, la vreo sută de metri de un indicator ruginit, cu "fotografiatul interzis".

Ducându'ţi în cârcă destinul...

Movila lui purcel

Aşa-i la noi, mai nou. Fiecare gospodar care se respectă trebuie să aibă-n faţa casei cel puţin o movilă de nisip, indiferent dacă îşi repară ori ba ceva la casă. E bine să fie acolo, în faţa gardului, pe trotuar (când există aşa ceva), scurgându-se încet pe stradă, micşorându-se cu fiecare ploaie sau vecin ce vine noaptea cu roaba, să împrumute. Pisicile sunt fericite, câinii la fel, găinile au orgasm când se scaldă la poalele movilelor, copiilor nu le mai trebuie litoral.

Come to Romania, where there's a potential beach in front of every home!

Do Not Disturb Sulina&Sfântu!

Aflăm cu o stupoare care ne umple de nervi şi scârbă pentru România asta de căcat că plajele din Sulina şi Sfântu Gheorghe vor fi "amenajate".

Dragi mitocani de Mamaia, (noua) Vama Veche, Eforie (Nord/Sud), în curând vă veţi simţi aici ca la voi acasă, în troacă. Jocuri cu "vedete" pe plajă, umbreluţe cu Coke, Pepsi şi Burger, discoteci cu manele, porumb fierbinte cu salmonela, chioşcuri cu bere răsuflată, gunoaie de Dâmboviţa, totul pe cel mai fin nisip din lume.

What's next? Câteva hoteluri de minim 20 de etaje, de la ale căror ferestre impecabile turiştii străini aduşi cu elicopterul vor admira speciile pe cale de dispariţie, cum ar fi pescarul lipovean pitoresc. Fiindcă localnicii nu vor câştiga mare lucru din intrarea plajelor în circuitul turistic de massă. Aşa ceva nu se întâmplă mai nicăieri în capitalism, mai ales în capitalismul românesc. Buzunarele se vor umple în altă parte.

Mai jos, în poză, e Sulina aia cu boscheţii răvăşiţi ca părul unui beţiv dimineaţa, cu nisipul în care, acum un an, încă se mai găseau scoici uriaşe, cu câinii ei pitici şi lipicioşi, cu cimitirul ei în care dorm Vlas Maria şi Mereu Traian. Sper s-o mai văd o dată înainte de termopanoterapie.

Alte toamne

Pe unde v'aţi sărutat...

White Oltcit, black cat

La pod

La început a fost Băsescu. Apoi Tăriceanu. Apoi Băsescu. Băsescu din nou. Băsescu again. Băsescu fără număr (se ştie, se ştie!). N-am avut politologi aşa de fini încât să intuiască de pe atunci un început de rivalitate între Cotroceni şi Victoria. Da' bine că s-au dus amândoi de unde-au venit şi au lăsat podul în pace, să facă ce ştie el mai bine (podul): să lase apa să-i treacă printre picioare.

Podul ăsta (de fapt, sunt două, lipite unul de altul), se zice, ar fi fost ridicat de nemţi după WW2, ca despăgubire de război. Partea care se vede în poze este podul vechi, aşa-zis al nemţilor, şi care, de-a lungul timpului, a suferit cele mai puţine reparaţii, confirmând măiestria germană într-ale tehnicii şi determinându-i pe buzoieni să plece la căpşunile spaniole numai pentru a se întoarce cu un VW, Audi sau Opel.

Erau vremuri când buzoienii se mutau masiv, în zilele fierbinţi, sub podul ăsta. Jucau table, spărgeau celebrele seminte (care, de altfel, le-au adus şi celebritatea în cercul intelectualilor dă floare&dovleac), beau bere Vulturul (un sortiment de mult dispărut), pescuiau (n-a prins nimeni nimic niciodată) şi se înecau în valurile (sic! sick!) Buzăului. Era şi asta o distracţie, să te holbezi la rudele înecatului şi să dai cu regret din cap, mulţumit nu numai de faptul că n-ai mierlit-o tu, ci şi că s-a întâmplat, în sfârşit, ceva. Erau zile mari pentru posturile locale de televiziune, care aveau, finalmente, un subiect serios în afară de ştirile cu preţul legumelor din piaţa centrală sau realizările primarului din Poşta Cîlnău.

Chiar şi manechinele au uneori...

Cats on some hot cars

Cats on a Hot Roof

Şi-o gutuie