S'a oprit în faţa geamului în sacoul cu picăţele mărunte, cu o vestă eternă, cu en-coeur, pe dedesubt şi purtând o bască obosită, privind prin vitrină din spatele tenului său măsliniu de Bucureşti şi bine zbârcit; căra o plasă de rafie şi două monstruozităţi de tablouri de genul celor la modă în middle class'ul bucureştean proletar cu niscai rădăcini interbelice... Tablourile acelea pe care, când le'au dărâmat casele, bucureştenii le'au mutat la bloc, de atârnau ameninţătoare în ramele lor imense, în dormitoarele chiriaşilor chiar deasupra paturilor, înclinate, cu deschiderea spre tavan, în unghi de 20 de grade faţă de pereţii ce păreau meschini, mereu (cine şi-ar fi putut imagina orgia despotismului roşu distrugând rădăcinile şi ştima casei?)... Uneori erau căprioare adăpându'se, alteori ţigănci cu umeri goi, din când în când fete la gârlă... mă rog, după ce se vindea în sezonul respectiv mai bine.
S'a uitat prin geam la mine (cam ca în Tom's Dinner), a stârnit ceva comentarii în cafenea şi a plecat. Nu aveam aparatul scos din geantă; nu s'a mai întors' dar prin vitrina cafenelei încă se mai putea recupera o fărâmă de legendă...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu