duminică, 17 august 2008

Noaptea în care bezna a muşcat din lună

A fost, mai întâi, o lună plină şi mare.


Şi, apoi, deodată... Deodată totul s'a făcut negru. Adormeam. Când am realizat ce se întâmplă, o javră (vezi anexa 1) de nici două luni alerga prin grădină (vezi anexa 2) o găină ratacită printre flori. Şi soarele dimineţii de duminică era deja călduţ...


Anexa 1.
Javra, aparent mândră de ispravă. Sau, poate, ascunzându'se. de ruşine.


Anexa 2.
Secvenţă din respectiva grădină.

2 comentarii:

Sebastian spunea...

am ajuns si eu in sfarsit la blogul tau. mi-a luat atata timp pentru c-am venit cu personalul. stii doar cum e... personalul opreste in toate blogurile :)

LiliAna spunea...

a prins gaina sau nu?